Monthly Archives: August 2009

Of…

N-am reusit. Ok, recunosc…sunt „un pic” dependenta:)).


Dependenti de ‘Net

Suntem prea dependenti de calculator , Internet. Am devenit sclavi. Ne pierdem multe ore in fata cutiei asteia, holbandu-ne la io stiu ce chestii – in cel mai rar caz la chestii folositoare.

Ok, poate unii zic: „Iarasi subiectul asta? N-a expirat inca? N-aud destul despre el de la teveu, de la scoala, pana si de la babele de la colt de strada care mai nou se aduna sa „givaneasca” despre generatia asta de dependenti?! Ia mai lasa-ma dom’le in pace cu balivernele astea, ca eu nu-s dependent.” – Nu, nu esti, doar iti petreci (minim) 10 din 24 de ore pe scaun in fata calculatorului. (Aici nu ma refer la persoanele ale caror slujba implica utilizarea calculatorului, ci la restu’). Nu, nu esti dependent dar la oricare ora din zi sau din noapte, te gasesc pe messanger. Nu esti dependent, dar nu poti sa nu aprinzi o zi aparatu’ asta condamnat.

Stiu si eu cum e. M-a robit si pe mine intr-o buna perioada de timp. Ora mea de stingere era in jurul orei 4, noaptea. Ma autodistrugeam. Incet dar sigur. Dupa cateva nopti pierdute in stilul „a la Net”, te simti ca un somnambul. Nu mai ai chef de nimic, de fapt nu mai esti in stare de nimic, iar dimineata ta e pe la pranz. Nu te-ai mai desprinde de scaunul ala… parca nu ti se mai dezlipesc degetele de pe tastatura. Sa nu mai vorbesc ce e PE tastatura si in jurul ei : resturi de mancare, firmituri, pungi de chipsuri si sticle de Coca-Cola.

Tin minte ca odata, mi-am petrecut toata noaptea la taclale inutile pe mess’, iar pe la 7 jumate’ m-am imbracat, mi-am luat ghionzdanu’ si am tulit-o la scoala. Stiu doar ca am ajuns pana in clasa, ca dupa ce m-am asezat in banca, am luat somn.

Pana nu simti ca nu mai poti de durere de cap/gat/coloana/ochi, nu te lasi. Traiasca durerea!

Da…stiu ca e naspa plictiseala, dar incearca sa inlocuiesti stilul „a la Net” cu ceva mai sanatos.Cu o plimbare in parc la pasi marunti, sau daca nu e stilul tau ia-ti o bicicleta (cu ocazia asta dai jos si niste calorii), sau ia-ti gasca si dute la un suc/film/pizza. Macar asa nu razi de unul singur in fata unui monitor. Sunt atatea lucruri cu care poti sa-l inlocuiesti… doar sa vrei.

Asa ca… saptamana asta ma deconectez de virtual. So…see you next week, cu alte idei. Proaspete! Week-end placut tuturor!


Ploaia din desert.

E seara. Mi sa spart borcanul cu melancolie,si-acum curge… Nu stiu de ce?! Nu l-a scapat nimeni pe jos. Am avut o perioada chiar destul de buna. Dar acum,pustiu.

Stau cu telefonul in mana si ma holbez la el. Probabil ca si el la mine. Nu suna. Geamul e intre-deschis,si se aude de afara petrecerea greierilor. M-am saturat de atata zgomot. Singurul sunet pe care as dorii sa-l aud acum ar fi acela al telefonului,dar…nu suna! Am zis un „Bine!” raspicat in sinea mea,mi-am luat esarfa, telefonul si castile,si am iesit la o promenada. Am bagat castile in urechi, mainile in buzunarele pline de ambalaje goale de dulciuri – chiar mi-ar prinde bine o bomboana acum dar, de un’ s-o iei daca nu-i?! – si am luat-o la pasi marunti. Am un ramolit de telefon, dar macar are radio. Info Pro ascult mereu. El ma insoteste dimineata in drumul spre scoala,si tot cu el vin acasa. Ce canta? Hmm….o melodie care-mi place la nebunie – dar acum numa’ placuta nu mi se pare – Coldplay:Viva la Vida. „Ce Viva la Vida dom’le? Nici o Viva!” imi spun.

Veselia e in toi. Doi caini flirteaza sub un castan. O gasca de nebuni, pe care am auzit-o pana si cu muzica la maxim, trece pe langa mine, razand de propriile lor glume. „Doamne, oare asa aratam si noi cand ne-apuca crizele de ras?” – Crizele de ras,asa le-am numit noi (noi,gasca noastra de nebuni), sunt niste momente, minute (depinde cat dureaza), in care ni se pare amuzant orice lucru,orice replica. Ne ia un ras din ala turbat, si nu ne putem stapanii nicicum. Dupa, liniste deplina. Mi-ar prinde bine o criza de ras acum, dar nici un clovn de la circ nu cred ca mi-ar putea smulge un zambet. Cred ca ni se intampla tuturora sa ne intristam fara motiv, sa fim asediati pur si simplu de prieteni, dar sa ne simtim singuri. Asta-i viata…traim impreuna,dar murim singuri.

Am ramas doar eu cu gandurile mele. Telefonul continua sa nu sune. Ne contrazicem mai mereu,ba chiar ne certam. Dar dupa o lupta istovitoare, ajungem la un punct comun, si o dam la pace – doar asa de ochii lumii. Ecoul cuvintelor dispare, si ramane acalmia. Ador linistea. Nu se mai desluseste nimic. Se aude doar rasuflarea mea, si-o melodie potrivita.

Fara sa-mi dau seama, pasii m-au dus acasa. Imi tin suflul inainte sa apas cleanta portii, pentru ca face zgomot, iar cainii ar incepe sa latre. Dar am noroc, dorm. Becul de la coltul casei e inca aprins. Probabil e un fel de luna pentru tantarii si fluturii care danseaza sub el.

Ma asez pe balansoar. E cer senin, iar stelele…hm,stelele sunt mai potrivite ca niciodata, fiecare la locul ei. Mirosul florilor din gradinuta mamei imi inunda simturile. Vantul bate puternic. Ma leagana usor. Inchid ochii si…parca timpul s-a oprit in loc. Nu mai e nevoie de nimic, m-am regasit.

Si a-nceput ploaia.


Peisage

Ma uit afara…parca ninge,dar sunt doar petalele de crini
ce pica din vazduhul argintiu.
Si-as vrea sa stiu
De ce in fiecare dimineata rasare Soarele peste campii?
De ce nu poate sta in Univers,fara a scoate un cuvant,o raza de
aur
Ce mi se pune dimineata pe geana,si sta acol’ pan’ o deschid.
Pe cine adaposteste Luna,si-al carui chip il ia in fiecare noap-
te?
Poate rataceste vre-un lunatic prin Cosmos…poate-i al tau,sau
poate nu.
De ce in fluturi e atata gingasie,si-n noapte un val subtire de
cenusa?
Oare de ce ne agatam de viata asta asa pustie?
Si ne trezim ca n-am facut nimic…ne prabusim intr-un pamant
fragil
E doar iluzie,sau poate doar melancolie.
Viata nu exista.E doar o picatura de oxigen pe care pragmaticii
de noi o respiram.

Umani

Suntem atat de dependenti de anumite lucruri
Si tocmai dependenta ne defineste ca fiind umani.
Traim din auzite,si limitam viata numai la carnal
Stim totul despre noi,pe cand nimic despre mai mult
Ne ancoram de vise si iluzii,iar realitatea ne inneaca prea brutal.
Suntem atat de diferiti,dar totodata asemanati…
Avem capacitatea de-a creea,dar irosim mai mult decat avem nevoie
Obisnuim sa facem rau,si egoisti in ceea ce priveste bunatatea
Cand ne-apropiem de batranete,ne sperie tot mai tare moartea.
Oare de ce?

Durante…

E tarziu in noapte. Ploua…dar ploua incet si calm. E intr-o stare de liniste deplina. Fiecare picatura vrea sa-ti spuna ceva. Nu vrea sa treaca repede. Vrea sa mai ramana…sa mai ramana un pic. Ploua….e acea ploaie pe care ma temeam ca o vom pierde impreuna.

E tarziu…pana si felinarului de afara ii e somn. Imi simt pleopele tot mai grele la fiecare clipeala,dar nu mi-e somn. Sau poate imi e. Da imi e teribil de somn. Dar nu vreau sa adorm! Nu vreau sa treaca ziua asta,noaptea asta. Vreau sa ma mai bucur putin de ea. Vreau sa ma impotrivesc timpului. Si vreau sa cred ca asa o pot face.

Mi-am pus capul pe masa… Gandurile mi se-mpletesc cu ticaiturile dure si precise ale ceasului de pe perete. O musca nu-mi da pace. Probabil nu are somn nici dansa. Ma enerveaza cumplit,dar probabil ei ii face placere,si se joaca cu mine. Hmm…as putea s-o strivesc intr-o secunda,dar o las sa se bucure si ea de noaptea asta. Transform zumzetul ispititor intr-o melodie suava,acompaniata de ploaia ce se contopeste cu pamantul.

Ne-am potolit. Si eu si dansa, si amandoua ascultam ecoul secundelor care se duc,ecoul momentelor noatre care se duc. Ne ducem noi… Fara sa vrem,fara sa fim intrebati,si fara sa putem opri asta. …Am mai imbatranit cu cateva secunde.


Marea

 

Iubesc marea,si ea ma iubeste pe mine. Cum sa n-o iubesti? E paralizant de frumoasa…niciodata nu am surprins-o urata,nearanjata. Nici macar iarna. E intr-un vesnic proces de maturizare. La fiecare clipeala descoperi un alt tablou,o alta taina. Si nicicand n-ai sa observi doua tablouri identice.

E incomparabila, inconfundabila, inegalabila, inimitabila in fiecare miscare. Valul pe care ti-l deseneaza odata,nu-l vei mai revedea. E un melanj de culori,sunete si forme. Rare.

Prietenoasa. Intima. De fiecare data cand o vizitez. Ma asez in fata ei pe nisp. Ii vorbesc. Ma asculta. I-am povestit si despre tine. Mi-a soptit ca si tu i-ai povestit de mine – avem un prieten in comun. Imi gadila talpile. Ma imbratiseaza. Imbratisarea asta nu se asemuie cu nimic. Am onoarea sa dansez cu ea…desi stiu ca e mai buna,si cateodata mi-o arata. Niciodata sa nu te intreci cu ea.

Pe muzica valurilor dansam pana cand soarele adoarme privindu-ne.