Monthly Archives: Decembrie 2009

De aici de sus se vede noaptea oraşul ca un port cu multe luminiţe. Pescari de suflete, ce-aleargă după numai ei ştiu ce, nu dorm. Petrec in suferinţă si agonie. Se stinge încet mai o lumină. Iar gândul i se odihneşte. Noi mai rămânem. Nu ştiu cât, să mai stăm pe şină. Trenul ce a să vie n-are lumină, iar noi suntem prea surzi ca să simţim vibrarea. Aşteptăm naivi sfârşitul.


Scrisoare

Te aştept duminică la ora 7 la mine, să dejunăm împreună. Sper c-ai să vi. Să nu încerci să-ţi ceri în vre-un fel scuze pentru faptul că m-ai uitat, sau pentru că nu mi-ai mai scris, nu vreau să-ţi aud pledoaria. Să nu te simţi stânjenit, să nu te bâlbâi sau să vorbeşti fără rost. Ah, şi te-aş ruga să nu încerci să te reapropii de sufletul meu. Vreau doar să te văd. Atât şi nimic mai mult.

E decembrie, ţi-o spun pentru că probabil încă nu ai observat – tu-ţi clăteşti ochii cu săpun, aşa că îmbracăte bine. Ia-ţi paltonul ăla decolorat. Îl găseşti tot acolo, nu te chinuii să-ti aduci aminte unde l-ai pitit. E în cutia de pe dulap.

Să nu-mi aduci nimic.

Cheia ai s-o găseşti la locul ei. Am lăsat-o acolo deoarece într-o vreme speram să te întorci. Vezi să nu te împiedici de albinele îngheţate de pe scări. Te aştept în grădină, pe aceeaşi pătură nesuferită şi ruptă pe care ne petreceam serile lungi de april’, sub acelaşi vişin, dar mai bătrân cu un decembrie. Cine ştie… poate vom sărbătorii împreună primul fulg, ciocnind cu vechiul ceai de măr verde şi mentă.