Monthly Archives: Iunie 2010

Turcoaz

Iubire turcoaz, scurta cat o noapte de vara cu furnici in stomac. Cativa metrii de pasi impreuna deasupra asfaltului mort. Ciocolata calda cu lapte stricat. Astept sa se termine filmul. Nu pot sa te citesc pentru ca te-am lasat sa ma cunosti fara ochelari. Te-ai jucat cu mana in parul meu, si am simtit ca iese tot iadul din mine.

Ai plecat… mai departe decat as putea eu s-ajung. Dar revii. Revii in cate-un anotimp, sa-mi amintesti ca a fost candva o vara.

Anunțuri

Am ajuns acasa. M-am impiedicat la intrare de niste regrete frumos impachetate. M-am dezbracat de masti si le-am agatat in cuier pentru maine. Acelasi drum. Aceeasi casa. De ce tot aici? As vrea ca o data sa ajung altundeva. Aceleasi scari. Acelasi pat, doar ca asta seara facut. Alte pixuri,si alte foi.

Eu.

Eu cum? Nu stiu…eu plina de alte ganduri. Eu dezamagita. Trista. Eu care regret. Eu care m-am bagat asta seara in toate baltile, si ajunsa acasa m-am pus sa ma spal pe picioare, desi as fii preferat sa raman asa. In timp ce ma spalam mi-am adus aminte ca iti ador talpile. Si tocmai mie mi-ai spart vaza cu sperante in cap. M-ai lovit…iar acum nu fac decat sa ma chinui cu aceeasi rana. Toate se invart in jurul durerii. Pana si Soarele. Orice as face tot acolo ajung, tot de aceleasi cioburi ma tai. Ies putin din mine, si ma uit la tipa asta ce sta pe pat si scrie. Asta cica sunt eu. Nu stiu incotro o iau, nu stiu ce vreau. Stiu doar ca imi doresc o casa din sticla in centrul pamantului.

Imi aud inima…bate lent. Si ma intreb cum poate rezista…


Poveste scurta de joi

Tren. Galagie. Scartait de banchete vechi. Miros de de toate. Raze proaspete ce patrund prin geamul murdar de amprente, imi trezesc simturile la realitate. Un loc liber. Eu, langa nu stiu cine, si asta ma satisface teribil. Ar putea fii orice: violonist, fotograf, gunoier, vanzator de vise, sau pictor.

Pantofii controlorului bine lustruiti. Un copil in poala saraciei. Mi-ar trebuii un aparat. Hemoragie de comori. Eu ma indrept spre alte povesti. Tu oare ce faci?


Orice

Esti precum un om de zapada sub palaria asta ce-ti prea scoate in evidenta tenul pal. Ai arata perfect cu ochelari, te-ai incadra de minune in tabloul lumii mele. Ochii aia…hm. Am invatat sa vad fluturii prin ochii tai. Acum da, m-i se par deosebiti. Dar oare cum vezi tu verdele? Eu il vad incapabil si absurd, asta-i diferenta dintre noi. Si nu, n-am sa te las sa ma convingi ca-i altfel.  As scrie o poveste despre ochii tai dar ma tem ca ai mei se vor intrista.

As vrea sa povestim. Sa-mi povestesti ceva. Orice. Cum le-ai pus cizme stelelelor,sau poate cum ai dresat ciorile. As vrea sa le punem nume furnicilor mele. Sa rascolim… As vrea multe, dar ne-om intalnii in Paradis si o sa ai dreptul la o dorinta.


Timp…

N-am timp de nimic. N-am timp nici sa scriu postarea asta. Sunt la o prietena si scriu rapid acest „semn de viata”. Lucrez…aham,m-am angajat. (despre asta o sa va povestesc mai multe next time).

Ok. In curand, cand voi avea bineinteles TIMP, imi voi aduna ciornele ratacite de prin camera,  respectiv pat, si cand voi avea si lumina (nici bec nu mai am in camera), o sa le postez.

Promit, cat de curand!