P.A.

Un zambet de balerin. Cinci trepte de beton.Pietris. Inca doua si inca una. Patru din lemn. Scaune infipte in declaratii. Masa, langa cea la care mi-a fi dorit sa stau. Salcii. Apa. Broastele vorbesc peste mine. Luminite galbene de craciun, si e imediat toamna.

„Nu o sa te mai vad”. Mi-e poala plina de bucati de inima.

Imi las capul pe spate si nu mai aud nimic, doar din cand in cand un glas incalcit si strident.

Knock-knock-knockin’ on heaven’s door…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: