Rafale

Asa-i intre noi (care nu stiu cat timp va mai fi alcatuit din doi)…”o poveste incalcita”. Ieri furnicile mele imi incalzeau inima, iar azi s-a instalat in loc un stup de viespii ce nu ma mai lasa sa respir.

Imprevizibil.

Ma coplesesti apoi ma lasi pustie, pustie ca o padure uscata. Ma storci de tot ce-i in mine. Vorbesti, eu stau cuminte, cu barbia intre palme, cu ochii mari ca un copil si te absorb. De vise, de idei, de povestiri necunoscute, de tine. M-ai sculptat frumos, si-s mandra de mine, si iti si multumesc, dar nu vreau sa ma abandonezi in expozitia asta. M-am transformat sub ochii tai, nu? De ce nu te bucuri de mine? Nu mai vreau sa ratacesc printre copacii care lipsesc. Nu vreau sa-mi dai drumul acum cand am inceput sa ma bucur deplin de tine.

Asa suntem noi, rationali, dar sa sti ca nu e nimic rau in a lasa si inimile sa gandeasca in locul nostru…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: