Category Archives: O poveste incalcita

Rafale

Asa-i intre noi (care nu stiu cat timp va mai fi alcatuit din doi)…”o poveste incalcita”. Ieri furnicile mele imi incalzeau inima, iar azi s-a instalat in loc un stup de viespii ce nu ma mai lasa sa respir.

Imprevizibil.

Ma coplesesti apoi ma lasi pustie, pustie ca o padure uscata. Ma storci de tot ce-i in mine. Vorbesti, eu stau cuminte, cu barbia intre palme, cu ochii mari ca un copil si te absorb. De vise, de idei, de povestiri necunoscute, de tine. M-ai sculptat frumos, si-s mandra de mine, si iti si multumesc, dar nu vreau sa ma abandonezi in expozitia asta. M-am transformat sub ochii tai, nu? De ce nu te bucuri de mine? Nu mai vreau sa ratacesc printre copacii care lipsesc. Nu vreau sa-mi dai drumul acum cand am inceput sa ma bucur deplin de tine.

Asa suntem noi, rationali, dar sa sti ca nu e nimic rau in a lasa si inimile sa gandeasca in locul nostru…

Anunțuri

Inceputul cuprinsului

…caci inceputul inceputului e lung si inca neinteles.

(Intr-o zi, asa pe cand cuprinsul povestii noastre se derula de la sine, in drum spre noi, am trecut pe langa refugiul omului ce traieste intr-un patinoar-piscina. Imi amintesc de el, si-l amintesc pentru ca i-am facut aceasta promisiune muta. Poate tocmai din cauza faptului ca vizuina lui oscileaza intre cald-rece, face confuzia majora intre extreme, surprinzandu-l doar in pantaloni scurti pe cand eu abea daca ma vedeam de pe sub materiale. La prima vedere, as fi fost tentata sa spun ca-i un „ceva” cazut de pe „undeva” in cautarea drumului catre intoarcere. Fizic vorbind, un fel de Brutus narcisist, cu plete adunate intr-o coada la ceafa.)

Povestea asta-i despre noi, care in curand ne-am nascut acum tot atat timp.

Va urma.